Titlul suna prostesc dar nu ma pot gandi la ceva mai bun chiar acum. In fine, nu am mai scris de mult, nu prea am avut timp/chef sa o fac, ideea este ca unul dintre prietenii mei a murit acum o saptamana, avea doar 17 ani, ceea ce ma duce la un gand care ma bantuie de cateva zile: la ce bun toate astea? Si ce este omul daca iata se duce si in urma lui de multe ori parca nici amintirea nu mai ramane? Pana si acest prieten, pare deja uitat de unii din cei care l-au cunoscut, desi nu au trecut decat cateva zile de cand am pus pamant deasupra sicriului sau. Cine mai stie cum era el? Cui ii mai pasa acum ca ii placea sa joace GTA San Andreas si Spiderman2? Cine ii va mai continua jocul de acolo de unde a ramas ultima salvare? Si daca e asa in privinta lui, cu cat mai mult e valabil asta in cazul meu? In orice caz, aceasta pagina nu e citita acum de nimeni in afara de mine, din simplul motiv ca nimeni nu mai stie de existenta ei, nu am mai spus de ea altcuiva cunoscut. Iar daca un english-speaker ar citi-o nu ar pricepe prea mare lucru (am renuntat la ideea de a scrie exclusiv in engleza deoarece nu sunt inca atat de bun, nu inca). Asa ca singurul avantaj al acestei pagini este ca imi este cat de cat intima in sensul ca pot indruga vrute si nevrute aici fara sa ma tem de expunere. Ca un fel de jurnal intim. Dar care va disparea in neant, in cazul iesirii mele din sfera realului, ca si cum nu ar fi existat. Va fi doar inca o alta pagina pierduta in aleile infinite ale universului cibernetic care este Internetul. " All these... memories, will be lost... in time... like... tears in rain..." Blade Runner is live and well. Si totusi. Poate ca sunt infectat cu acest virus care este gamingul, dar in ciuda acestor revelatii crude si care imi bantuie zilele si noptile, nu am renuntat si nu voi renunta deocamdata sa incerc sa ma pierd in lumile virtuale in care incerc sa salvez din nou lumea sau poate, doar sa fug putin de o realitate care nu poate fi tot timpul asa cum ai vrea sa fie. Asa, ca, let's get back to business si sa vedem ce jocuri odihnesc momentan in calculatorul meu si cam ce cred despre ele. EVE Online Ultima perioada este din plin caracterizata de acest joc care mi-a mancat cateva zile bune din viata. Il joc cu intermitente cam de trei sferturi de an si inca mi-e greu sa spun daca il voi continua cand va veni timpul reinnoirii creditului. Greu de spus. Spun mereu ca nu voi continua, dar asa am spus si inainte de a da 2 milioane de lei pentru The Power Of Two, o oferta in care am platit doua conturi pentru jumatate de an la pret de unul. Mai am inca vreo doua luni, cred. Nu stiu ce sa zic. Jocul merita toti banii, este foarte atractiv si pentru mine este genul de joc in care m-as putea pierde fericit cu saptamanile fara sa simt daca Real Life nu si-ar cere drepturile firesti. Dar tocmai aceasta e problema. Desi este foarte satisfacator in sensul ca o astfel de "a doua realitate", in spatiu, este ce am visat de cand ma stiu, de cand citeam pe sub bancile scolii cartile lui Asimov si faceam un cult pentru Star Wars, Star Trek si Blade Runner, totusi timpul care trebuie investit pentru a avea cat de cat niste satisfactii in termeni de gameplay, este enorm. Adica, daca vrei sa joci EVE, pregateste-te pentru totul sau nimic. Jocul asta "nu se joaca cu timpul", ca sa zic asa. Mananca enorm de mult timp, si o face fara sa te faca sa iti para rau pentru asta. Dar totusi suntem oameni, si RL este foarte importanta pentru multi dintre noi, iar pentru mine in mod critic. EVE este un vis din care nu vrei sa te mai trezesti. Si totusi de cele mai multe ori trebuie. Asa ca nu stiu, poate o sa mai platesc pentru a continua subscriptia, chit ca stiu ca o sa joc o data la doua saptamani. Asta este. Dar ma simt intr-un mod atat de empatic legat de acest vis, incat mi se pare o tradare sa nu fac asta. Da, pot spune ca m-am indragostit de lumea din EVE. Mai mult, am devenit dependent. Chiar de ar fi sa iau contact cu ea doar o data pe luna, dar trebuie sa o fac. Adevarul este ca nici un alt joc de tip spatial nu se apropie atat de mult de ceea ce oricare indragostit de SF si-ar dori de la viitor. EVE este viitorul asa cum probabil ne-am dori sa fie. Nu este Paradisul, dar este credibil, este real, este inteligibil. Tocmai faptul ca nu estge totul "la vie en rose" il face atat de credibil si verosimil. Nici un alt joc nu m-a facut sa ma simt atat de realmente "in spatiu", in nici un joc nu m-am simtit atat de aproape de acel viitor pe care il credem a se desfasura la scara galactica. Am minat Kernita in Raravoss (si in multe altele), in lanturile de asteroizi, mi-am alcatuit un mic centru de operatiuni intr-un punct din spatiu pe care nimeni nu l-a descoperit, am strans acolo nave, minereuri si mult isk, mi-am creat programe de operatiuni si am inspectat fiecare ungher al sistemului, analizand cu grija pe fiecare nou venit care imi putea pune in pericol operatiunea secreta. Nu una de mare anvergura, dar era a mea si eu decideam cand si cum era de facut cate ceva. Eram propriul meu stapan, imi pastram un low profile si eram multumit cu ce aveam. Faceam o munca pentru care majoritatea locuitorilor din EVE au un larg dispret (miner, carebear), dar era o meserie banoasa. Si cineva trebuia sa o faca. Nu eram salvatorul Universului, si nici nu apaream pe pagina intai din Eve News. Dar eram multumit cu linistea si pacea din adancul spatiului. Experienta mineritului de unul singur in adancul nestiut al spatiului, departe de drumurile comerciale, este aproape mistica. Nu te mai intereseaza ce faci, cum faci, cat castigi. Te bucuri de seninatatea momentului. Nici un alt joc spatial nu a reusit inca sa imi dea aceasta bucurie simpla. Deci e greu de spus care va fi viitorul in ce ma priveste, legat de lumea EVE. Oblivion Oh, cat m-am chinuit sa fac rost de jocul asta... dupa ore si saptamani intregi de downloaduri, pana la urma am reusit. Nu am reusit sa joc Morrowind pentru ca jocul ala era IMENS, dar am iubit atmosfera, muzica, lumea. Oblivion este mult mai reafinat, si MULT MAI MARE. Ma cam enerveaza treaba cu dungeonurile si ca tot trebuie sa omor draci. Se presupune ca un joc sa te relaxeze, nu? Ori Oblivion devine uneori cat se poate de creepy. In plus, desi sunt foarte fericit ca cu ajutorul patch-ului "Oldblivion" am reusit sa il fac sa ruleze decent pe rasnita mea, totusi grafic sunt dezamagit ca nu pot sa il vad asa cum ar trebui. Fata de ce poate fi Oblivion d.p.d.v. grafic, ce apare acum pe ecranul meu este doar o umbra palida. Dar, in fine, cel putin il pot juca. Sper sa ma tin de el pana la urma. GTA San Andreas Am auzit ca ar aparea la anul si partea urmatoare. Nu stiu cum or sa ii mai spuna. In fine. Jocul asta se chinuie pe hard discul meu de aproape un an. Este in multe privinte mai bun decat predecesoarele, dar are cateva hibe care ii scad mult din appeal. Cea de care eu m-am lovit cel mai mult este dificultatea unor misiuni si in special prostia cu obligativitatea misiunilor la scoala de zbor. Misiunile alea mi-au scos peri albi si m-au facut sa renunt la joc pentru mai bine de o jumatate de an. L-am pus din nou acum, probabil ca o sa incerc sa il termin, dar pacat pentru ca prostia aia se interpune mereu si te face sa te simti vinovat ca ai evitat acele misiuni, ceea ce este o tampenie. Jocul asta trebuia sa te faca sa-l joci cu placere, nu ca pe o datorie. Freelancer Am reusit sa termin acest joc cu ceva timp in urma si am ramas cu o parere excelenta despre el. Insa nu am reusit atunci sa vizitez toate sistemele si sa pilotez cele mai tari nave, ceea ce m-a facut sa il reinstalez. Ca o chestie, asa, mai de suspans, nu il joc dupa salvarile din single palyer, ci am instalat server dedicat pe care inaintez de la nivelul 0. Faptul ca pe un server de multi-player nu poti salva il face mai interesant. Trebuie sa te gandesti bine cand pleci intr-o misiune. Il joc acum destul de frecvent. Am ajuns la levelul 5, dar am abia trei sisteme vizitate fugar. (Am auzit de aparitia unui joc nou, Darkstar One, un space sim dupa ideile din Freelancer. Il am in vedere, mai ales dupa ce am auzit ca include vreo 300 de siteme solare - Freelancer are doar vreo 60). Elite si Oolite Pe ideea aceasta a space simurilor, complexelor pentru classics si explorare, am cautat, gasit si instalat Elite si Oolite, o clona mai recenta, freeware. Ideile par excelente, dar grafica este TOTUSI sub standardele actuale, dupa ce am jucat Freelancer si EVE. Iar controalele sunt cam dificil de stapanit. Ca idee, este interesant totusi si probabil din cand in cand ii voi mai acorda cateva ceasuri, macar sa nu zic ca nu am jucat Elite ;-). Si mai ales ca ocupa un spatiu insignifiant pe hard disk. Homeworld 2 Perioada asta este cu siguranta dedicata in special jocurilor spatiale. Am ajuns pana sa i-mi reinstalez Freelancer si sa il joc pe server dedicat, de unul singur! Homeworld are cateva motive pentru care este instalat: 1. incerc de o vesnicie sa fac rost de el si in sfarsit am reusit; era ceva ca o obsesie ca nu mai reuseam sa pun mana pe el; 2. e un clasic in domeniu si am un fel de complex in a-l termina (situatie valabila si la Starcraft); 3. se vede de la o posta ca intr-adevar merita, sper insa sa am si timpul-resursele necesare spre a o face. Oricum este foarte greu asa ca probabil va mai sta ceva timp pana sa il termin. Warcraft III Am un fix cu strategiile. Sunt fascinat de ele, dar le joc foarte rar, probabil cel mai rar. Ma fascineaza doza de inteligenta pe care o presupun, planificarea, tacticile, dar ma indeparteaza din cauza ca nu reusesc tot timpul sa tin pasul cu viteza jocului. Fiind un tip mai incet, mai metodic, agitatia care se creaza uneori pe campul de lupta ma face sa imi pierd capul si sa nu mai stiu ce e de facut. Iar partidele dureaza foarte mult de cele mai multe ori. La Warcraft III am ramas la o misiune care se spune ca ar fi cea mai grea din tot jocul si totusi nu as vrea sa dau un cheat sau sa trec peste ea. Sper sa reusesc sa o termin, si jocul o data cu ea. Starcraft Am un fix sa termin Starcraft. Din pacate nu am reusit sa fac rost de jocul original, ci doar de ripuri. Adica, am reusit sa fac rost de o imagine iso, dar care are erori asa ca la misiunea a treia, cred, jocul face poc si nu pot trece mai departe. Astept sa fac rost de o imagine buna si il voi termina. The Longest Journey Treaba cu complexul pe care il am legat de jocurile recunoscute de toti ca fiind clasice este valabila si aici. TLJ este insa imens si cred ca va mai astepta si el deocamdata. E prea mare spre a ma aventura in el. Am gustat ceva din el si merita. Dar va ramane pe mai tarziu totusi. (Primul meu adventure jucat integral a fost Syberia asa ca, desi este jocul care m-a facut sa ma indragostesc de adventure, este "vinovat" totodata pentru asteptarile mari pe care m-a facut sa le am relativ la calitatea unui astfel de joc, astfel ca se poate ca acest lucru sa fie cumva un dezavantaj in aprecierea altor jocuri de gen). Blade Runner Fan absolut al filmului si al lumii cyberpunk portretizate, nu puteam rata jocul. Nu am acum timp sa il joc, dar am vurt sa il instalez macar pentru a avea o idee. Ce sa zic? Atmosfera filmului este cu succes replica(n)ta, poate putin cam pixelat d.p.d.v. grafic, la standardele actuale. Ramene pe lista si pe hard disk. Kyodai Mahjongg Un joc dragut pe care il joc asa, cand am ceva de asteptat timp de maxim 10 minute. O mica destindere, a smart one. Ballance Un joc dragut, relaxant. Il joc ocazional, cand m-am saturat de bum-bum si poc-poc. Tradewinds 2 Un joc micut, dragut. Fain ca se poate juca in "window mode". Asa, ca o mica experienta a unui simulator de trade. Poate o sa ma convinga pe viitor sa joc Pirates of The Carraibean. Ce urmeaza (sigure): Septerra Core - sper sa reusesc odata sa reinstalez jocul asta si sa il termin! Spellforce - The Order Of Dawn - joc imens, magnific. Deocamdata sunt prea prins cu space simurile, dar acesta urmeaza cu siguranta. Morrowind - daca termin Oblivion, nu se poate sa nu termin si Morrowind. Si daca temin si Morrowind, va fi o datorie de onoare sa termin si Daggerfall (mai ales ca deja il am). Gothic I si II (poate si III, trebuie sa apara) - obligatoriu.
Log in to comment